Azi ma gandeam cum a devenit lucrul care imi placea cel mai mult o penitenta…de ce ma simt asa? Chiar am dat tot ce aveam mai bun intr-o singura lucrare si acum ma chinui sa mi adun idei inexistente sa leg un curs al unui tablou pe care n-am nici bani sa -l fac.Multe,da multe se intampla si nimic rezolvat,dar nu ma panichez inca…sunt pe drumul normal al unui tanar om fara nimic! Cumva in toata necunostinta de cauza ma simt relaxata,ma uit pe geam si vad lumina,nu intuneric,e alb nu verde sunt bine.ZIiceam ca ma apuc de nush ce serie de portrete in relatie cu mine,poate ar trebui sa fac intai eu in relatie cu mine..ca iar am senzatia ca mi scap printre degete si o sa ajung sa nu ma mai cunosc,da’ nu chiar,poate exagerez un pic acum de drag ca pot sa scriu.oricum de maine fac poze la trecatori si scriu mai scriu iar aici…ca doar e jurnalu’ meu